Hiperglicemia reprezintă o valoare a glicemiei care depășește 180mg/dl.
Simptomele diabetului care au fost explicate în primul articol sunt de fapt ale hiperglicemiei:
Foarte multă apă consumată față de normal, sete excesivă
Urinare frecventă
Oricât de mult ar fi mâncat, tot ni se spunea ca îi este foame
Oboseală și vedere neclară
Hiperglicemia
Hiperglicemia se manifestă când organismul nu are suficientă insulină pentru a permite glucozei din sânge să intre în celule. Când vorbim de diabet zaharat de tip 1, hiperglicemia apare atunci când cantitatea de insulină eliberată de pancreas este insuficientă sau lipsește complet.
În perioada de debut sau de diagnostic, valorile glicemiei pot ajunge la valori foarte ridicate. Deși pancreasul poate încă elibera o cantitate mică de insulină, aceasta este ori insuficientă, ori inconstantă.
→ sub 54 mg/dl – hipoglicemie severă
→ sub 70 mg/dl – hipoglicemie
→ între 70-180 mg/dl – intervalul țintă
→ peste 180 mg/dl – hiperglicemie
→ peste 250 mg/dl – hiperglicemie severă
De ce să avem grijă să nu rămânem în hiperglicemie?
După mese, se întâmplă destul de des să ajungem temporar în hiperglicemie, din diferite cauze (alimentație, subestimare a cantității de carbohidrați, dozare greșită, etc.) dar atâta timp cât după o scurtă perioadă de timp valorile încep să scadă și revenim în intervalul țintă (TIR), nu este neapărat o problemă sau o urgență. În schimb dacă valorile glicemiei rămân ridicate pentru o perioadă mai lungă de timp, acestea pot deveni periculoase.
Vorbim de două praguri importante ale hiperglicemiei:
– hiperglicemie ușoară, peste 180mg/dl;
– hiperglicemie severă, peste 250 mg/dl.
Atunci când glicemia depășeste 250mg/dl sau chiar și la valori mai mici, în anumite situații, pot apărea în organism cetone (corpii cetonici). Corpii cetonici apar atunci când organismul nu are insulină suficientă și începe să folosească grăsimea ca sursă de energie. Cetonele sunt substanțe care pot deveni periculoase dacă se acumulează constant în sânge.
Acumularea cetonelor în sânge poate duce la o complicație foarte serioasă numită cetoacidoză diabetică.
Semnele pe care trebuie să le urmărim atunci când suspectăm cetoacidoza diabetică:
Senzație de greață sau vărsături, dureri abdominale, respirație cu miros fructat sau chimic (acetonă) și stare accentuată de oboseală. În cazul în care observați aceste semne, recomandăm să luați legătura de urgență cu doctorul diabetolog care vă monitorizează.
Episoadele de hiperglicemie apar din mai multe motive pe care le vom dezvolta în continuare:
Cantitatea de insulină administrată la masă este insuficientă (Bolus). Vom prezenta în Capitolul 8: Raport Insulină la carbohidrați (Insulin to Carb Ratio - ICR) cum am calculat noi dozele de insulină la mese și cum am ținut cont de momentul zilei pentru a încerca să minimizăm pe cât posibil corecțiile ulterioare.
Aproximare greșită a cantității de carbohidrați consumată la masă. Chiar dacă calculul carbohidraților este efectuat bine, dar aproximarea lor nu este corectă, cantitatea de insulină administrată este tot insuficientă și automat se ajunge și se stagnează în zona de hiperglicemie.
Lipsa administrării insulinei la mese. Chiar dacă vorbim de „gustări” cu o cantitate mică de carbohidrați, lipsa administrării insulinei poate duce la hiperglicemie.
În perioade de boală.
Emoțiile puternice, inclusiv stresul.
Probleme cu dispozitivul de administrare sau insulină în sine.
Ce trebuie să facem când ajungem în zona de hiperglicemie.
Este simplu: de fiecare dată când observăm valori ridicate ale glicemiei, și suntem siguri că avem hiperglicemie (verificare cu senzor, glucometru) vom administra o corecție de insulină. Corecția de insulină are rolul de a compensa lipsa inițială de insulină și să ne ajute să ajungem în intervalul țintă. După orice corecție de insulină, e foarte important să ținem sub supraveghere atentă, să nu ajungem în zona de hipoglicemie.
Hidratarea are un rol important în hiperglicemie. În hiperglicemie, organismul încearcă să elimine excesul de glucoză prin urină. Din acest motiv apare urinarea frecventă și există riscul desihdratării. Consumul de apă ajută organismul să elimine excesul de glucoză și astfel să prevenim deshidratarea.
În situațiile în care glicemia depășește 250mg/dl sau glicemia a fost peste nivelul de 180mg/dl o perioadă mai lungă de timp, este recomandat să verificăm nivelul cetonelor. Acestea pot fi verificate prin teste urinare sau dispozitive asemănătoare glucometrului, cu benzi și mostre de sânge.
IMPORTANT: Dacă glicemia rămâne ridicată și apar simptome precum greață, vărsături sau dureri abdominale, este important să luați legătura cu medicul diabetolog sau prezentarea la unitatea medicală.
