După ce am înțeles tipurile de insulină (bazală și bolus), pasul următor este să învățăm cum corectăm glicemia. Corecțiile se fac strict folosind insulină rapidă.
Sensibilitatea la insulină reprezintă cât de mult scade valoarea glicemiei după administrarea unei singure unități de insulină rapidă (1U).
Mai simplu: 1 unitate de insulină = scade glicemia cu X mg/dl. Diferența între valoarea inițială a glicemiei și valoarea obținută după administrarea unei unități de insulină reprezintă sensibilitatea la insulină (ISF).
Dacă în zile diferite observăm că scăderea variază, de exemplu: acum 2 zile am făcut o corecție de 1 unitate și a scăzut cu 60 mg/dl, ieri am făcut o corecție de 1 unitate și a scăzut cu 75 mg/dl, astăzi a scăzut cu 55 mg/dl, aproximăm sensibilitatea la insulină (ISF) ca fiind (75 + 60 + 55) / 3 = 63.
ISF este variabil, de aceea este important să îl estimăm pe baza mai multor zile, nu a unei singure corecții. Cu cât mai multe, cu atât mai aproape de adevăr.
Procedura de calcul ISF:
01.
Se notează glicemia înainte de corecție (jurnalul cu glicemii).
02.
Se administrează 1 unitate de insulină rapidă (sau mai multe unități, în funcție de nevoie, dar ideal este să folosim 1 unitate pentru o estimare mai simplă).
03.
Se verifică glicemia la 3–4 ore, când acțiunea insulinei este aproape finalizată.
04.
Se calculează diferența între valoarea inițială și valoarea obținută.
05.
Se repetă în mai multe zile.
06.
Se face media valorilor, conform exemplului anterior.
07.
Acum am aflat ISF aproximativ (testul trebuie făcut fără masă recentă sau insulină activă, altfel rezultatul nu este corect).
Aceasta este cea mai simplă metodă pentru a estima ISF. Nu este nevoie să fie perfect de la început și nici nu are cum, ISF se ajustează în timp.
De ce este extrem de important să cunoaștem ISF:
putem corecta valorile mari ale glicemiei
evităm administrarea unei doze prea mari de insulină
scădem riscul de hipoglicemie
avem mai multa predictibilitate
creste sentimentul de control si confortul emotional si nu asteptam sa vedem daca „a fost suficient”
IMPORTANT: Sensibilitatea la insulina difera foarte mult de la persoana la persoana, la unele persoane poate fi scazuta iar la alte persoane poate fi mai mare.
Un exemplu simplu:
Dacă o persoană are ISF de 50 mg/dl, adică 1 unitate de insulină rapidă scade glicemia cu 50 mg/dl, iar glicemia obținută cu glucometrul sau senzorul de glicemie este de 200 mg/dl și ținta dorită a glicemiei este 100 mg/dl, se vor administra aproximativ 2 unități de insulină pentru corecție. Condiția este să nu existe insulină activă dintr-o doză administrată recent.
Sensibilitatea la insulină pe parcursul unei întregi zile NU este constantă și corecțiile nu au același efect de fiecare dată. Aceasta este influențată în special de:
„Momentul zilei. De obicei, ISF este mai mic dimineața.
Activitatea fizică. Crește ISF, necesarul de insulină scade.
Stres și emoții. Scad ISF, necesarul de insulină crește.
Boala. În condiții de boală, ISF scade sau crește, în funcție de mai mulți factori: tipul de boală, absorbția carbohidraților pe durata bolii. De cele mai multe ori, este dificil de avut o predictibilitate a glicemiei. În condiții de boală, este foarte utilă monitorizarea glicemiei cu ajutorul unui senzor de glicemie.
Hormonii.
Rolul insulinei active
Dacă sensibilitatea la insulină nu este cunoscută sau nu este adaptată în funcție de factorii precizați mai sus, corecțiile pot fi insuficiente (ajungem în hiperglicemie) sau corecțiile pot fi prea agresive (episoade de hipoglicemie).
FOARTE IMPORTANT: Corecțiile de insulină trebuie mereu calculate cu atenție și trebuie să ținem cont și de insulina deja activă în organism (DIA = Durata insulinei active), pentru a evita supradozarea (stacking de insulină).
Exemplu concret: se administrează insulină rapidă pentru masa de la ora 13:00, iar la ora 14:30 se măsoară glicemia cu glucometrul, afișând valoarea de 250 mg/dl. Acesta nu este un moment potrivit pentru corecție, deoarece încă există insulină activă de la masa respectivă și, cel mai probabil, glicemia va începe să scadă fără o doză suplimentară (cu condiția ca insulina administrată la masă să fi fost calculată corect și adaptată cantității de carbohidrați).
Concluzii
01.
ISF nu este o valoare fixă, dar prin monitorizare și observare zilnică repetitivă poate fi aproximată cât mai aproape de adevăr.
02.
ISF se schimbă în permanență în funcție de factorii precizați, iar când facem corecțiile trebuie să ținem cont de ei și să adaptăm dozele în funcție de context.
03.
ISF este parametrul (instrumentul) care ne ajută să corectăm glicemia în siguranță și este unul dintre pilonii principali ai gestionării eficiente a diabetului de tip 1.
